In momentul de fata, consider psihoterapia (sub toate formele ei) ca fiind un demers de crestere a starii de bine, un demers de crestere a calitatii vietii in general.

Psihoterapia  = autocunoastere (identificare /constientizare patternuri (automatisme) disfunctionale, care genereaza disconfort)  + autoperfectionare (inlocuire patternuri disfunctionale cu patternuri functionale).

Psihoterapia = analiza (identificare patternuri disfunctionale) + schimbare (inlocuire patternuri disfunctionale cu patternuri functionale)

Matematic vorbind, demersul din cabinet implica, mai intai, formularea corecta a problemei si apoi rezolvarea ei.

Altfel spus, procesul psihoterapeutic este compus din secventa de analiza si secventa de invatare.

Secventa dedicata analizei are ca obiectiv identificarea si formularea corecta a aspectelor ce genereaza disconfort, in timp ce secventa dedicata invatarii (schimbarii) isi propune renuntarea la aceste aspecte disfunctionale si inlocuirea lor cu unele functionale. Astfel, starea de bine globala a persoanei se imbunatateste treptat.

Odata ce incep sa ma cunosc, incep sa descopar ce este important si valoros pentru mine, iar viata mea incepe sa se reconstruiasca in jurul meu si a ceea ce sunt eu cu adevarat.

Psihoterapia este un proces prin care invatam continuu cum sa ne imbunatatim starea de bine.

Totodata, in psihoterapie invatam sa integram corpul nostru emotional in vietile noastre, alaturi de corpul fizic si mintea noastra.