Ce ma califica?

Sunt absolventa Facultatii de Psihologie “Titu Maiorescu” Bucuresti, psiholog clinician in supervizare atestat COPSI (nr.2367) si psihoterapeut Cognitiv Comportamentalist, membru al Asociatiei Romane de Terapii Cognitiv Comportamentale.
In paralel, am urmat:
Ianuarie 2012 – Ianuarie 2015
Coaching Psihologie Organizationala (formator Violeta Rotarescu)
Iunie 2016 – Iunie 2017
Supervizare de grup Psihologie Clinica (formator Mugur Ciumageanu)
Martie 2017 – Iulie 2018
Dezvoltare personala pentru psihologi (formator Virginia Corduneanu)
Noiembrie 2017 – Noiembrie 2019
Terapia cognitivă bazată pe mindfulness ( MBCT ) (formator Mugur Ciumageanu)

Cum am ajuns aici?

Cand simti ca poti mai mult, ai dreptate! De ce eu? De ce psihologie?

Pentru mine preocuparea pentru sanatatea mintala a aparut ca un hobby, candva pe la inceputul vietii mele corporate, viata incheiata definitiv (zic eu) la 35 de ani. Acest hobby al meu s-a apucat cu incapatanare sa-mi intre pe sub piele milimetru cu milimetru, constant, determinat, pana cand (8-9 ani mai tarziu) m-am predat lui de buna voie, cu zambetul pe buze chiar.

Curiozitatea mea initiala a plecat de la potentialul uman, despre care eu incepusem sa cred inca de pe atunci (si cred si acum) ca este nelimitat pentru fiecare dintre noi. Si atunci a inceput sa ma “tortureze” intrebarea: De ce unii si nu altii?

Mai exact, daca noi toti dispunem de resurse, de ce doar unii dintre noi ducem vieti implinite, in timp ce altii ducem vieti chinuite.

Cu totii stim regulile, cu totii stim ce avem de facut pentru a duce vieti implinite (e plin internetul de “how to…” materials care mai de care mai pertinente), cu totii sustinem cu sinceritate ca ne dorim vieti implinite si cu toatea astea multora dintre noi ceva ne sta in cale. Ce sa fie oare?

Atunci am zis Aha! trebuie sa fie ceva legat de modul in care reusim sau nu sa ne accesam resursele. Constatarea asta a fost un fel de punct 0 pentru mine. Din acel moment am stiut in ce anume vreau sa ma implic si ce domeniu imi face inima sa bata mai tare. N-a fost un drum drept si  nici scurt, insa la fiecare pas, ideea asta a mea a inceput sa capete tot mai mult sens.

Sunt mai bine de  ani de atunci, pe care i-am petrecut in primul rand cautand cai si dovezi. Pentru ca, da, daca ar fi sa raspund sincer la intrebarea “La ce mi-a stat capul in ultimii 11 ani si ceva?” as zice fara ezitare “La cum se deblocheaza potentialul”.

Tot ce am citit, auzit, vazut sau experimentat in propria-mi viata in ultimii 11 ani, mi-a adus dovezi ca se poate. Si nu putine, pentru ca au fost 11 ani bogati in cursuri, carti, workshopuri, ateliere, observatii, oameni noi, tehnici noi aplicate in primul rand pe mine si, la cerere, si pe ceilalti, psihoterapie si dezvoltare personala, formari ca psiholog si ca psihoterapeut.

Si Da! este adevarat ca potentialul nu se deblocheaza clipind, insa vestea buna este ca se poate debloca!!

Astfel ca, astazi sunt psihoterapeutul  al carui obiectiv principal este ca, prin aducerea inconstientului in lumina reflectoarelor, sa ajute clientii sa renunte la autosabotare.